Experientele extracorporale au fost dintotdeauna un mister pe care oamenii incercau sa il inteleaga. Asemenea povesti legate de experiente in afara corpului au fost insemnate inca de acum mii de ani, tocmai de aceea misterul acestei aventuri trebuie deslusit! Ei bine, cercetatorii de la institutul Karolinska din Stockholm au reusit sa descopere ce si cum se intampla in cazul experientelor din afara corpului.In esenta, experientele de acest gen sunt descrise prin senzatia de plutire si posibilitatea vederii corpului propriu din exterior, fapt pentru care si oamenii de stiinta au fost interesati de a studia si reproduce o asemenea aventura. Se pare ca unele afectiuni pot duce la aparitia acestor fenomene, printre bolile inculse in aceasta categorie fiind incluse epilepsia si atacurile cerebrale. Prin meditatie, supradoza cu droguri, accidente rutiere sau practicarea unor sporturi extreme, se estimeaza ca unul din 10 oameni are parte de experiente extracorporale cel putin o data in viata.
Experiente in laborator
Oamenii de stiinta au incercat sa inteleaga – ajungand chiar sa reproduca – experientele din afara corpului in laborator. Cei de la Institutul Karolinska din Stockholm a depus eforturi imense pentru a putea studia acest fenomen si a-l intelege mai bine. Primul experiment reusit care a avut ca efect o experienta extracorporala observata in laborator s-a petrecut in 2007. Experimentul a presupus ca voluntarii participanti sa se aseze pe scaun si sa poarte ochelari speciali. Cu ajutorul acestora, voluntarii vedeau la 2 metri in spatele lor, receptionand imaginile din partea stanga cu lentila stanga si imaginile din partea dreapta cu lentila dreapta. Astfel, ei isi puteau vedea propriul spate dintr-o perspectiva a unui om virtual care se gaseste la doar doi metri in spatele lor.
Pentru a scoate la iveala experientele extracorporale, oamenii de stiinta au folosit bete din plastic cu care i-au impuns usor pe voluntari in piept, fara ca acestia sa bage de seama, facand acelasi lucru si in cazul „omului virtual” din spatele lor. Daca gesturile erau sincronizate, voluntarii simteau ca se afla in locul in care se aflau camerele, la 2 metri in spate, si isi priveau propriul corp in acelasi timp, experimentand deci o situatie de iesire din corp.In urmatoarea faza a experimentului oamenii de stiinta au folosit ciocanul, prefacandu-se a lovi puternic sub camerele video ce faceau legatura cu voluntarii, astfel ca acestia reactionau la aceasta imagine ca si cum propriul corp ar fi fost atacat. Senzorii de pe pielea lor semnalau accelerari ale pulsului, simptome ale fricii si nivelul crescut al transpiratiei, reactii obisnuite in cazul amenintarilor.
O explicate a acestor reactii ce vine si in favoarea asa-numitor experiente extracorporale este ca oamenii ajung sa isi perceapa propriul corp ca parte a sinelui multumita unui simt numit proprioceptie.
Adunand semnalele receptionata de la muschi, piele, articulatii, cu cele de la ochi, creierul isi construieste o senzatie proprie a sinelui. Daca semnalele senzoriale nu se potrivesc unele cu altele, sinele perceput de creier dispare. Astfel, creierul trebuie sa ia o decizie si sa creada ca sinele se afla in alt corp decat cel al voluntarului.
Experimentul celor de la Institutul Karolinska a fost primul de succes care s-a realizat cu ajutorul unor voluntari sanatosi, anuntand si o premiera in ceea ce priveste perceptia sinelui. Se pare ca acest experiment este primul in care perceperea sinelui a fost indusa in alt loc decat corpul voluntarilor. Astfel s-a descoperit mecanismul din spatele senzatiei de sine.
Aceste studii au fost continuate pentru a se descoperi care sunt limitele creierului in cazul perceptiei de sine si a experientelor extracorporale. Unul din experimente a fost acela de percepere a membrului fantoma, care se intampla in cazul victimelor atacurilor cerebrale sau celor ale caror membre le sunt amputate. Experimentul realizat aici a avut in vedere perceperea celei de-a treia maini, experiment care a fost deasemenea un succes si care s-a dovedit a fi foarte simplu.In urma a cinci experimente diferite efectuate cu ajutorul a 154 de voluntari, s-a demonstrat ca membrul fantoma poate exista ca si fenomen!
Participantii stateau la masa si langa mana lor stanga era amplasata o mana artificiala. Pentru a crea iluzia de 3 maini, voluntarului ii era acoperit bratul cu un prosop. Dupa 30 de secunde de atingeri simultane ale celor doua brate, voluntarii spuneau ca incep sa simt si atingerile de pe bratul artificial, parand ca si aceasta face parte din corpul lor. Senzorii pusi pe mana dreapta a voluntarilor primeau acelasi semnal ca si cum bratul artificial ar fi facand parte din corp, iar reactiile la amenintarea bratului artificial erau asemanatoare cu cele care presupuneau ca bratul adevarat ar fi in pericol.
Acest efect a fost si descris de catre oamenii de stiinta, si explicat: se pare ca, din cauza iluziei optice, creierul se afla intr-un conflict, nestiind care din cele doua brate este cel real si rezolva aceasta problema percepand ca ambele brate sunt reale. Aceasta descoperire nu doar ajuta la cercetarea experientelor extracorporale, ci si la imbunatatirea vietii oamenilor care trebuie sa foloseasca proteze.
Experimente similare au fost facute si pentru a simula existenta subiectului in corpul unei papusi Barbie, sau existenta barbatului in corp de femeie. In primul caz, 200 de subiecti au participat la un experiment care ii transpunea in corpul unei mici papusi barbie sau in cel al unui manechin urias. Pentru a se induce senzatia autentica de traire in corpul in care li se inducea subiectilor, acestia erau stimulati concomintent cu papusile. Dupa ce voluntarii incepeau sa perceapa corpul artificial ca fiind cel real, li se arata un cub care, in cazul celor ce credeau ca se afla in corpul papusii Barbie parea imens, iar in corpul manechinului urias cubul parea mic. Acest experiment a aratat ca creierul foloseste perceptia propriului corp drept etalon de perceptie a mediului inconjurator si poarta numele de Iluzia Alice. Ca si rezultatele altor experimente, si acesta poate fi de folos in studierea unor metode de operare fara risc.
Un studiu al universitatii din Barcelona a avut in vedere un subiect similar experientei extracorporale. Acesta a necesitat subiecti de sex masculin care sa fie convinsi ca se afla in corpul unor femei; cu ajutorul castilor conectate la o platforma de realitate virtuala s-a reusit acest lucru. Astfel, s-a demonstrat ca proprietatea corpului poate fi transferata asupra unui alt corp foarte usor. Subiectii ce purtau castile vizuale au fost stimulati pe brat in timp ce si versiunile lor alternative erau stimulate pe brat. Astfel, rezultatele studiului ar putea fi folosite in vederea tratarii unor boli.
Experientele extracorporale sunt astfel descrise si deslusite de oamenii de stiinta. Creierul este deci cel care construieste o imagine de sine a omului, astfel ca rezultatele acestor studii pot fi folosite pentru dezvoltarea de noi tehnologii si pot schimba filosofia. Omenii de stiinta au ajuns astfel la concluzia ca prin stiinta totul poate fi explicat si ca nu conteaza cat de mult poate dura procesul de cercetare, atata timp cat rezultatele sale vor fi pe masura asteptarilor. Avand in vedere ca neurostiinta se afla intr-o continua dezvoltare si crestere, este de asteptat ca multe alte afectiuni si concepte misterioase sa fie elucidate cat de curant. Cine stie ce mai poate aduce ziua de maine!
bv tare subiect fenomenal imi place mult
RăspundețiȘtergere