Şapte minute de teroare sau coborârea rover-ului pe Marte

Când Mars Science Laboratory, vehiculul spaţial lansat de NASA, va ateriza pe Marte, în data de 5 august, totul va trebui să decurgă perfect, căci altfel miliardele de dolari şi miile de ore petrecute pentru crearea proiectului vor fi fost cheltuite în zadar.

Dacă un singur lucru nu decurge cum trebuie, toată operaţiunea va eşua, au declarat oamenii de ştiinţă, care au explicat cum va avea loc aterizarea, eveniment supranumit de ei "şapte minute de teroare".
Marte este atât de departe de Pământ, încât NASA va afla abia după 15 minute dacă operaţiunea a fost un succes.

Rover-ul numit Curiosity a fost lansat în noiembrie 2011 şi se presupune că va ateriza peste o lună în craterul Gale de pe Marte. După aterizare, roverul va căuta urme ale vieţii trecute sau actuale, analizând clima şi geologia planetei timp de 23 de luni, sau aproape un an marţian. Dar, până să ajungă să întreprindă acţiuni de explorare, Curiosity trebuie să ajungă de la 21.000 de kilometri pe oră la 0 kilometri.

"Este una din cele mai mari provocări cu care ne putem confrunta şi un eveniment unic pe Marte", a declarat Miguel San Martin. Nava a fost concepută pentru a se orienta singură în timpul aterizării violente, folosind o serie de manevre complicate. Atunci când va intra în atmosfera planetei Marte, care este mult mai subţire decât cea a Pământului, Curiosity va elibera cea mai mare şi mai puternică paraşută supersonică din lume.

Oamenii de ştiinţă au manipulat lumina pentru a transmite informaţii cu o viteză uriaşă

O echipă de cercetători condusă de inginerii de la USC a dezvoltat un sistem prin care pot transmite până la 2,56 terabiţi de date pe secundă, folosind fascicule de lumină răsucite.

Cablul unui sistem de trasmitere cu banda largă suportă să transmită doar până la 30 de megabiţi pe secundă; în schimb, sistemul actual este capabil să transmită de 85.000 de ori mai mult într-o secundă. Conform specialiştilor, platforma va putea fi utilizată pentru a spori viteza comunicaţilor prin sateliţii, putând fi adaptată chiar şi pentru transmiterea datelor prin fibră optică.

"Cu ajutorul luminii putem realiza lucruri pe care nu le putem face cu electricitatea. Asta e frumuseţea luminii: o grămadă de fotoni care pot fi manipulaţi în mai multe moduri la viteze foarte mari", a explicat profesorul Alan Willner, de la USC (University of Southern California.

Specialiştii au utilizat torsiunea pentru a manipula opt fascicule de lumină, conferindu-le o formă helicoidală în timp ce se propagă prin spaţiu. Fiecare fascicul are modelul său propriu de răsucire. În acest mod, fiecare fascicul transportă în mod individual un flux de informaţii, într-un mod similar canalelor de radio cu diferite frecvenţe.

Sistemul a fost testat în laborator, unde oamenii de ştiinţă au încercat să simuleze comunicarea ce s-ar putea menţine între sateliţii din spaţiu. Acum, specialiştii vor continua cercetările pentru a vedea dacă sistemul poate fi adaptat pentru fibră optică.

Autismul va putea fi identificat de la vârsta de doi ani

O echipa de medici americani din cadrul Boston’s Children Hospital a descoperit că scanarea creierului cu ajutorul electrozilor fixaţi pe scalp poate ajuta la diagnosticarea autismului la vârste fragede. Descoperirea reprezintă un pas foarte important în tratarea cu succes a acestei afecţiuni, din nefericire tot mai frecventă în zilele noastre.

În prezent, există peste 500.000 copii diagnosticaţi cu autism doar în Marea Britanie. În mod normal, persoanele care suferă de autism au mari dificultăţi în interacţiunea socială şi trăiesc închişi în proprile lumi. Autismul este foarte greu de diagnosticat şi poate trece nedetectat timp de ani de zile. Studiul medicilor americani a evidenţiat faptul că autismul poate fi detectat cu succes de la vârste fragede prin intermediul EEG (electroencefalografie).

Echipa de medici a descoperit un număr de 33 tipare EEG specifice, care sunt legate de prezenţa autismului. Cercetătorii au repetat analizele de zece ori asupra a două categorii de grupuri. Un grup cuprindea copii diagnosticaţi cu autism, iar celălalt era format din copii care nu prezentau niciun semn de autism.În peste 90% din cazuri, electroencefalograma a diagnosticat corect copii cu autism , chiar dacă micuţii aveau doar doi ani.

În prezent, echipa de medici studiază copii cu sindromul Asperger, o formă deosebită de autism. În mod normal, persoanele cu sindromul Asperger sunt mult mai inteligente decât oamenii obişnuiţi şi pot comunica mai uşor comparativ cu persoanele care suferă de alte tipuri de autism.

"Vom sprijini mereu orice fel de cercetări care ne vor ajuta să înţelegem şi să tratăm mai bine autismul. Într-un studiu recent, am descoperit că este dificil să identificăm autismul în circa 50% din cazuri. Sperăm că identificarea autismului cu ajutorul EEG se va perfecţiona pe viitor, iar identificarea acestei afecţiuni de la vârste fragede ne va ajuta să punem la punct noi metode de tratament", declară Caroline Hattersley, din cadrul National Autistic Society.

Lacul scheletelor, un mister sumbru al Himalayei

Nimeni nu a stiut de existenta sa pana in anul 1942, atunci cand un angajat al parcului national din partea indiana a muntilor Himalaya a descoperit un numar urias de schelete umane, peste 600, aflate in jurul unui lac glaciar. Misterul este cu atat mai mare cu cat prima datare cu carbon a indicat faptul ca osemintele dateaza din secolele XII-XV, desi nu exista o explicatie cu privire la originea acelor oameni si nici a mortii lor.
O echipa mixta europeano-indiana, sub egida National Geographic, a incercat in anii trecuti sa dezlege misterul care a starnit numeroase discutii intre oamenii de stiinta. Si cu toate acestea, tainele scheletelor nu au facut decat sa se adanceasca. O noua datare cu carbon a aratat ca varsta reala a osemintelor este de cel putin 1200 de ani, cu peste 3 secole fata de cea estimata oficial. Mai mult, testele ADN au identificat doua categorii fizice umane total diferite, una de oameni scunzi si alta a unor indivizi cu staturi impozante (probabil membri ai familiilor regale).

O prima intrebare care se ridica este cea legata de motivele pentru care acei oameni au urcat intr-o zona greu accesibila, aflata la peste 5000 de metri altitudine (chiar si astazi este nevoie de minim 4 zile de mers in conditii extrem de grele, fata de cea mai apropiata asezara umana), departe de orice ruta religioasa... o intrebare la care nimeni nu a putut oferi un raspuns cat de cat plauzibil. O alta intrebare este cea referitoare la cauzele mortii atator sute de indivizi. Majoritatea scheletelor prezinta urme ale unor fracturi craniene care par a fi facute de obiecte contondente uriase. O posibila explicatie ar fi cea care sustine ideea unui cataclism, posibil a unei avalanse de proportii, care sa fi surprins intregul convoi uman. O ipoteza care explica, partial, de ce in apele inghetate ale lacului au fost identificate alte oseminte, de data aceasta intregi.

Este cert ca dezlegarea acestui mister va mai dura ani, poate decenii. Pana atunci, insa, osemintele seculare vor ramane neatinse in jurul lacului himalayan, autoritatile indiene luand decizia de a nu le tulbura tainicul mormant.

Cafeina creste rezistenta musculara

Un grup de cercetatori de la Coventry University a demonstrat pentru prima oara ca administrarea de doze mari de cafeina creste direct forta si rezistenta musculara pe parcursul unor activitati cu intensitate relativ scazuta.

Studiul, prezentat la conferinta anuala a "Society for Experimental Biology" de catre cercetatorul Rob James, a evidentiat o crestere a prestatiei musculare in activitatile asa-numite "sub-maximale", care in cazul fiintelor umane pot merge de la activitatile fizice cotidiene pana la alergarea la un maraton.

"O doza foarte ridicata de cafeina, adminstrabila in principal prin tablete sau lichid concentrat, reprezinta o metoda simpla si ieftina pentru atletii care vor sa-si imbunatateasca performantele", a comentat James.

In clipa de fata, cafeina nu se afla pe lista "neagra" a substantelor interzise de World Anti-Doping Agency (WADA), oricare ar fi concentratia ei in sange si urina.

In cadrul testelor facute pe soareci, menite a le verifica acestora forta si rezistenta muschilor lungi ai labelor din spate, s-a constatat ca o doza de 70 micromoli/litru de cafeina este in masura sa le creasca performantele cu 6%.

"70 micromoli per litru de cafeina este concentratia maxima de ce poate fi atinsa in mod normal in plasma sanguina umana, cu toate acestea concentratii de 20-50 micromoli/l nu sunt neobisnuite la marii bautori de cafea", a mai adaugat James.